| Abstract: Timp de două decenii, secvența de difuzie a fost aplicată la evaluarea de boli intracraniene cum ar fi accidentele vasculare cerebrale, traumatisme, depresie, demență şi neurotoxicitate. Secvența de difuzie s-a dovedit a fi capabilă de a detecta schimbări subtile în creier. În anii ‘90, o serie de progrese tehnologice au făcut posibilă aplicarea secvenței de difuzie și pe alte regiuni anatomice, cum ar fi abdomenul și pelvisul. Secvențele de tip EPI (echo plannar imaging), gradienții de mare putere, antenele multicanal şi achiziționarea paralelă a imaginilor au avut un rol esenţial în extinderea aplicaţiilor secvenței de difuzie. În special, introducerea achiziționării paralele a imaginilor a permis reducerea TE (time to echo), numărului de ecouri (ETL – echo time length) a timpului de achiziție a spațiului k, reducerea artefactelor de mişcare în mod substanţial, permiţând astfel achiziția imaginilor de difuzie de înaltă calitate [1]. |
