Facultatea de Fizică
Universitatea "Al.I.Cuza" Iaşi
|
| Titlu: Metode active de invatare aplicate la stiinte |
| Autori: Daniela Băbușcă |
| Afiliere: Școala Gimnazială Alexandru Vlahuță Iași, Str. Buridava nr. 10, Iași |
| Abstract: Ne plângem cu toţii de o realitate a şcolii din zilele noastre: în general, elevul nu mai învaţă; dacă poate să prindă informaţia din zbor este bine, altfel nu
încearcă să depună niciun efort. Educat în mare măsură de televizor, de unde preia false modele, nu mai are timp şi pentru pregătirea lecţiilor. Foarte frecvent apelează la Internet, ieşind fără prea mult efort din impas. Elevul refuză să mai gândească, fiind bombardat în mod sistematic de informaţii pe care le consideră inutile.
Puţini elevi sunt doritori să muncească în plus, majoritatea mulţumindu-se cu ceea ce prind în clasă. Părinţii care se mai ocupă de copiii lor amintesc mereu de adevarata şcoală de altădată, declarând că acum nu se mai face carte ca pe vremuri. Alţi părinţi au devenit indiferenţi, fiind copleşiţi de grijile cotidiene, şi uitând că sunt responsabili de educaţia copiilor, căci la urma urmei, la ce mai foloseşte să ai atâta şcoală?
Între conservatorismul sau indiferenţa părinţilor şi
nonconformismul tinerilor, "pedagogii de scoală" nouă au un drum greu de parcurs. Elevul simte nevoia să se exprime, încearcă să atragă atenţia asupra lui. Cu toate
acestea, orarul prea încărcat şi lecţiile în care este bombardat cu informaţii nu-i permit să-şi spună punctul de vedere, ajungând să se refugieze în lumea sa nonconformistă în care totul este cool.
Elevul modern este îndrăzneţ şi inteligent, dar nu-
şi valorifică potenţialul intelectual, aşteptând pasiv să gândească altcineva pentru el, abandonând prea uşor în faţa provocărilor. Nu ştiu sau nu pot sunt cuvinte care
demonstrează că elevul nu are prea mare încredere în forţele sale. Este în pericol să ajungă un semianalfabet, nu pentru că nu ştie să scrie şi să citească, ci pentru că nu
ştie să valorifice informaţia pe care a primit-o.
Dezideratele elevului [1,2] de azi impun
restrângerea drastică a expunerii ex cathedra a cunoştinţelor (cu alte cuvinte a predării de informaţii teoretice), ba chiar eliminarea ei definitivă. Necesitatea
găsirii unor metode mai eficiente de învăţare a apărut cu mult timp în urmă. La începutul secolului XX, un grup important de pedagogi, psihologi, medici şi dascăli au iniţiat o mişcare inovatoare (Şcoala activă) prin care
acuzau cu vehemenţă instituţia şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor şi la cerinţele pieţei muncii.
Şcoala, considerau ei, deformează copilul în loc să-l formeze, îi închide orizontul în loc să i-l deschidă, îl obligă la nemişcare, lipsă de reacţie şi deci, nu-l pregăteşte pentru viaţă. |
Download link:
|
|
|
