| Abstract: Astronomia este una dintre cele mai vechi ştiinţe: ştiinţa care studiază structura, mişcarea şi evoluţia corpurilor cereşti. Denumirea de astronomie vine din limba greaca unde astron înseamnă astru iar nomos lege. Ţările cu realizări deosebite în domeniul astronomiei şi al astrofizicii se bazează pe o pepinieră de inteligenţe cultivate de la vârste fragede prin discipline cu conţinuturi legate de astronomie. În învăţământul românesc astronomia a avut o anumită tradiţie interbelică şi în primele decenii postbelice, predându-se până în anii '70. A reapărut în planurile cadru după 1989 la clasele a XII-a profil matematică-fizică, ca mai apoi, odată cu transformarea acestora în matematică-informatică, să dispară din nou. În lipsa unui suport metodic pentru disciplina Astronomie şi a unui manual actualizat recunoscut oficial, profesorului de fizică are misiunea dificilă de a „sincroniza” sau „traduce” termenii folosiţi de astronomi cu sau la noţiunile simple învăţate de elevi la disciplina Fizica. Profesorul trebuie să identifice legile şi legităţile astronomiei cu legile din fizică care au stat la baza lor. De asemenea, trebuie să explice elevului semnificaţia noţiunilor folosite. Pentru exemplificare, în prezenta lucrare a fost ales exemplul unei probleme de astronomie dată la etapa judeţeană a concursului şcolar, care a fost tratată în maniera specifică de rezolvare a problemelor de fizică, obţinînd acelaşi rezultat într-o manieră clară şi cunoscută elevilor. Procedînd metodic şi sistematic, profesorul de fizică va atrage elevii către acest domeniu nou la noi şi deosebit de interesant care este astronomia. |
